Cantece de munte

Acest post il voi rezerva cantecelor de munte. Ce sunt ele si ce le face atat de speciale? Sunt niste melodii usor de cantat la chitara cu versuri care slavesc muntele sau a caror protagonisti sunt oamenii muntelui. Sincera sa fiu sunt multe astfel de melodii si sunt imposibil sa le cunoasca cineva pe toate. Cert este ca ele creaza o atmosfera aparte atunci cand excursionistii se strang seara in jurul focului cu chitarile in brate si incep sa le cante. As incerca eu sa va descriu atmosfera si sentimentele, dar imi e aproape imposibil. Va las sa experimentati singuri. Pana una alta, am sa postez in randurile ce urmeaza versurile unor cantecele mai scurte si, daca voi gasi, si melodiile lor. Ma bazez pe faptul ca arhicunoscutul "Andri Popa" nu mai trebuie sa il postez...il stie toata lumea! Asadar "ascultare" placuta!

Romanta de toamna

Nu pot sa stau drept merg cu toamna-n piept
Vantu-n toate ranile ma doare
Si pe orice drum ca un vers postum
Vine frunza in intimpinare.

R: Si-am sa-ti scriu scrisori
Pe tulpini de flori
De lumina stelelor patrunse
Si-un roman sa-ti scriu
Folosind pe viu sub umbra de nuc
Tincturi de frunze.

Putredul accent a lovit atent
Fiecare fir de iarba verde
Clipe indigo care incotro
Sa avem motive de a ne pierde.

Frunze iti trimit scrise cu grafit
Sau cu movul iernii care vine
Ce sa-ti mai insir, frunze in delir
Te iubesc si ma gandesc la tine.

Orisiunde merg frunze cad din cer
Si din clopot ni se-aude mersul
Scriu scrisori pe flori lacrimand in ploi
Intr-un liber schimb cu unïversul.

Padure nebuna

O vara intreaga m-a tinut padurea
Cu fata in iarba si gandul aiurea
Iar acum in toamna la plecare
Se tanguie ca ma rup din inima ei si o doare.
R: Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale Ca o frunza manata de vant pe potecile
tale.

In fiecare noapte de iarna
Umbra mea alba va veni sa se-astearna
Ca o ursoaica cu puii ucisi
La umbra stejarilor tradati de frunzis.
Voi veni in fiecare dimineata
Uneori ca o umbra alteori ca o ceata
Ori ca o negura, ori ca o bruma
Voi veni, voi veni, nu te mai tanguï padure nebuna